Lacul Zmeu - Buftea

Un proiect abandonat, dar totuşi drag, sau poate cu atât mai mult, fiindcă nu a fost construit niciodată.

În fapt, proiectul a fost dus catre o fază de "construcţie", ca machetă, care este şi aceasta o formă de construit. 

Volumul casei presupune o "întoarcere" către peisaj, o pliere, o metaforă a ocheadei. Plierea este amplificată şi de creşterea volumului către zona care priveşte spre lac. În primele schiţe, plierea era mai rigida, dupa un unghi strict. Lucrul pe machetă a alterat aceasta, rezultând o formă "moale", oarecum fluidă, în care creşterea se face mai firesc.

Machetele au fost două, ultima, obiectul principal, fiind turnată în bronz.

Bronzul s-a dovedit un material extrem de preţios. Greu şi negru, păstos dar dur, conferă o materialitate aparte volumului construit. Muchiile incerte, dar masive, golurile texturate şi netezite cu degetul ale matriţei din lut, se regăsesc în urme amprentate, fixate pe suprafeţele modelului turnat. Toate contribuie într-un mod surprinzător la tectonica unui obiect de altfel de mici dimensiuni.

Studiul face parte integrantă din munca unui arhitect. Este prilej de investigare, de experiment, de chestionare a unor posibile căi de abordare ale unor teme ulterioare. Este şi o muncă mai liberă, lipsită de presiunea unor termene limită sau a unor bugete de respectat. Ca şi de implicarea, inerentă în cazul proiectelor curente, a unor terţi (fie ei beneficiari, ori autorităţi).

Studiul este, aşadar, o formă extrem de personală de exprimare a arhitectului. Şi deci, foarte autentică.

La interior, spaţiul se dezvoltă cel mai puternic în zona scării, amplasată pe direcţia generală de dezvoltare a volumului construit, în zona în care acesta se îndoaie. Aria restrânsă, de aprox. 250 m2, cuprinde urmatoarele funcţiuni:

La Parter: vestibul, bucătărie, living, o cameră de hobby cu depozitare şi grup sanitar aferente.

La Etaj (realizat ca o mansardă plată): 2 dormitoare cu dressing, băi şi câte o terasă fiecare.